INTREBARI FRECVENTE ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

 

 

V-aţi întrebat vreodată dacă: 

Locurile de muncă dvs. ca si angajator prezintă un nivel mai scăzut de risc profesional și se poate reduce numărul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale atunci când lucrătorii sunt informați, instruiți și sunt încurajați să contribuie la soluționarea problemelor legate de sănătate ?

Pierderea unuia sau a mai multor angajaţi ar afecta în mod negativ afacerile dumneavoastră?  

Afacerea dumneavoastră ar avea de suferit dacă un lucrător sar accidenta sau s-ar îmbolnăvi la locul de muncă? 

Vreţi să vă consolidaţi afacerea pe termen lung prin evitarea unor costuri datorate nerespectării obligaţiilor privind securitatea şi sănătatea în muncă? 

Cunoaşteţi faptul că investiţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pot genera rate de rentabilitate, în medie de 2,2? 

Este posibil să atrageţi şi să fidelizaţi personal bine calificat şi instruit pe care să vă puteţi baza pentru creşterea productivităţii?  

Dacă răspunsul dumneavoastră este „DA” la oricare dintre aceste întrebări, securitatea și sănătatea în muncă poate determina succesul  afacerii dumneavoastră. 

O performanţă bună în domeniul securităţii și sănătăţii în muncă  înseamnă o afacere bună!

INFORMAREA, INSTRUIREA ȘI CONȘTIENTIZAREA LUCRĂTORILOR,

ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ,

REPREZINTĂ CHEIA UNEI AFACERI SIGURE!

 

1. DE CE ESTE NECESARĂ INFORMAREA ŞI INSTRUIREA LUCRĂTORILOR? 

• Este o obligație morală a angajatorilor față de lucrători și față de familiile acestora. 
• Este obligaţie legală a angajatorilor cerută de: 
• Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006; 
• Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1425/2006 – Capitolul V; 
• Hotărârile de Guvern prin care au fost transpuse prevederile directivelor europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.  
• Se asigură un mediu de muncă sigur și sănătos, prin: 
• Însușirea de către lucrători a cunoștințelor în domeniul securității și sănătății în muncă; 
• Formarea deprinderilor privind lucrul în siguranță; 
• Identificarea cu mai mare ușurință de către lucrători a pericolelor și a riscurilor de la locurile lor de muncă; 
• Creșterea capacității lucrătorilor de a gestiona situațiile periculoase și situațiile de urgență; 
• Conștientizarea și responsabilizarea lucrătorilor privind desfășurarea activității fără a-și pune în pericol viața și sănătatea lor și a celor din jur; 
• Dezvoltarea unei culturi de prevenire care va face ca desfășurarea activității în siguranță să devină o obișnuință pentru lucrători. 

• Se reduc costurile umane și financiare datorate accidentelor de muncă și bolilor profesionale, prin: 

• Reducerea numărului de accidente și boli profesionale; 
• Diminuarea gravității consecințelor accidentelor de muncă și a bolilor profesionale; 
• Prelungirea vieţii active. 

2. CARE SUNT CONSECINŢELE NEREALIZĂRII INFORMĂRII ŞI INSTRUIRII LUCRĂTORILOR? 

• Puneţi în pericol sănătatea şi viaţa lucrătorilor!
• Puteţi suporta amenzi de zeci de mii de lei, bani pe care i-aţi putea altfel investi în afacere! 
• Mai mult, în cazul producerii unui accident: 

• Puteţi răspunde penal;  
• Puteţi plăti despăgubiri victimelor şi familiilor acestora, sau cheltuieli de spitalizare; 
• Puteţi deveni răspunzător pentru traumele psihice şi dramele sociale provocate de eveniment; 
• Puteţi avea pierderi materiale semnificative din cauza evenimentelor; 
• Ve-ti suferi prejudicii de imagine; 
• Vă reduceţi şansele de a participa la o licitaţie sau de a o câştiga.   

O mare parte dintre accidentele de muncă și cazurile de îmbolnăvire profesională sunt legate în mod direct și/sau indirect de lipsa de informare și de instruire sau de instruirea neadecvată ori insuficientă a lucrătorilor.

CARE SUNT MIJLOACELE ȘI SURSELE DE INFORMARE ȘI INSTRUIRE? 

• Instrucțiuni proprii de SSM;  
• Pliante, broșuri                             
• Filme, spoturi publicitare;                          
• Afișe, etichete;                                  
• Panouri de semnalizare; 
• Fişe cu date de securitate ale agenţilor chimici periculoşi; 
• Ghiduri de bune practici(Inspectia muncii); 
• Cărți tehnice / instrucțiuni furnizate de producătorul echipamentelor de muncă etc.  

CINE, CÂND ȘI CE INFORMAȚII TREBUIE SĂ PRIMEASCĂ? 

• Fiecare persoană - anterior angajării - informații privind riscurile la care este expusă şi măsurile de prevenire şi de protecţie la locul de muncă unde urmează să își desfășoare activitatea; 
• Toți lucrătorii - în timpul instruirii - informații privind riscurile, măsurile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii, în general, şi la nivelul fiecărui post de lucru, inclusiv informații privind utilizarea, păstrarea, curăţarea,  verificarea EIP și privind măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor și de evacuare; 
• Toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuși unui pericol grav şi iminent - cât mai curând posibil - informații privind: oprirea echipamentului de muncă şi/sau a activităţii, evacuarea personalului din zona periculoasă, anunţarea serviciilor specializate, anunţarea conducătorilor ierarhici, eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent; 
• Lucrători / reprezentanții acestora cu răspunderi specifice în domeniul SSM - ori de câte ori este cazul - informații privind desemnarea lucrătorilor care se ocupă de activităţile de prevenire şi protecţie, apelarea la un serviciu extern, etc.; 
• Lucrătorii desemnaţi / reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul SSM - ori de câte ori este cazul - informaţii privind măsuri din domeniul SSM, informaţii provenind de la instituţii de control şi autorităţi competente; 
• Serviciul extern - la contractare - informaţii privind toate activităţile desfăşurate, factorii cunoscuţi că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor. 
• Agentul de muncă temporară - la contractare - informații privind calificarea necesară lucrătorului temporar şi condiţiile concrete de muncă ale acestuia. Ulterior, agentul de munca temporară informează lucrătorul temporar - înainte de a îl trimite în misiune - privind caracteristicile specifice postului la care va lucra. 

Sunt informații care, la un moment dat, ar putea să salveze viața lucrătorilor! 

Se recomandă ca, atunci când în acelaşi loc de munca își desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi, angajatorul beneficiar: 

• să prevadă în contractele de prestări servicii încheiate cu ceilalți angajatori clauze pentru îndeplinirea obligațiilor legale privind: 
• informarea reciprocă asupra riscurilor profesionale şi a măsurilor de prevenire și protecție necesare pentru toate activităţile desfăşurate; 
• obligaţia informării lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor acestora despre riscurile profesionale. 
• să se asigure că angajatorii prestatori se informează reciproc cu privire la riscurile profesionale şi măsurile de prevenire și protecție. 

 CARE SUNT MIJLOACELE, TEHNICILE ȘI METODELE DE INSTRUIRE? 

• Expunerea; 
• Prezentarea de bune practici și exemple de accidente de muncă cu cauze și consecințe; 
• Vizionarea de filme, diapozitive; 
• Instruirea asistată de calculator;  
• Demonstrații practice privind desfășurarea activităților la locul de muncă în condiții de siguranță; 
• Exerciții practice privind utilizarea echipamentelor individuale de protecție, acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor. 

CUM TREBUIE SĂ FIE INSTRUIREA PENTRU A FI EFICIENTĂ? 

• Adecvată și specifică locului de muncă și atribuțiilor lucrătorilor;  
• Bazată pe rezultatele evaluării riscurilor la locul de muncă; 
• Concisă, dar suficientă pentru riscurile evaluate și complexitatea activităților desfășurate la locul de muncă; 
• Adaptată nivelului de pregătire și experienței lucrătorilor; 
• Clară, pe înțelesul lucrătorilor, inclusiv a celor care vorbesc o altă limbă; 
• Adaptată nevoilor grupurilor sensibile: femei gravide, lehuze, tineri, persoane cu dizabilităţi, lucrători care necesită supraveghere medicală specială (persoane în vârstă, stângaci, privire monoculară, HIV, etc).   

CUM SE REALIZEAZĂ INSTRUIREA? 

Instruirea lucrătorilor în domeniul SSM cuprinde următoarele faze:

	CÂND SE REALIZEAZĂ INSTRUIREA?	CUI SE ADRESEAZĂ INSTRUIREA?	CINE REALIZEAZĂ INSTRUIREA?
1.INSTRUIREA INTRODUCTIVGENERALĂ	Înainte de începerea activității	a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din lege;  b) lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;  c) lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta; d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.	Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile SSM;  Lucrătorul desemnat;  Un lucrător al serviciului intern;  Serviciul extern de prevenire şi protecţie.
2.INSTRUIREA  LA LOCUL DE MUNCĂ	După instruirea introductiv-generală	Toţi lucrătorii;  Lucrători care şi-au schimbat locul de muncă în cadrul unității.	Conducătorul locului de muncă
3.INSTRUIREA PERIODICĂ	La intervalul stabilit în instrucțiunile proprii  Periodicitatea instruirii:  - max.6 luni;	Toţi lucrătorii	Conducătorul locului de muncă
3.1.INSTRUIREA PERIODICĂ  SUPLIMENTARĂ	La modificarea:  condiţiilor de muncă;  instrucţiunilor proprii;  prevederilor SSM;  La apariţia de noi riscuri, evoluţia riscurilor.  La reluarea activității după o întrerupere:  mai mare de 30 de zile lucrătoare;   ca urmare a unui accident de muncă;  La executarea unor lucrări speciale.	Toți lucrătorii            Lucrătorii care își reiau activitatea          Lucrătorii care execută lucrări speciale	Conducătorul locului de muncă
Instruirea trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru. Perioada în care se desfășoară instruirea reprezintă timp de muncă.

 

Instruirea trebuie efectuată ori de cate ori este necesar!

Modalitățile concrete privind realizarea instruirii și verificarea însușirii cunoștințelor de către lucrători se stabilesc prin instrucțiuni proprii, conform prevederilor legale. 

CE TREBUIE SĂ CONȚINĂ INSTRUIREA? 

Conținutul instruirilor trebuie să fie în conformitate cu tematicile aprobate de către angajator 

INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALĂ: 

• legislaţia SSM aplicabilă(EXTRASE); 
• consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei SSM; 
• riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii și măsurile de prevenire și protecție; 
• măsuri la nivelul întreprinderii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor. 

INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ: 

• riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă /postului de lucru; 
• prevederile instrucţiunilor proprii specifice activității desfășurate la locul de muncă / postul de lucru; 
• măsuri la nivelul locului de muncă / postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent; 
• prevederi ale reglementărilor SSM privind activităţi specifice ale locului de muncă /postului de lucru; 
• demonstraţii practice privind desfășurarea activității profesionale în condiții de siguranță; 
• exerciţii practice privind utilizarea EIP, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor. 

 

 

Instruirea lucrătorilor nu trebuie să presupună niciun fel de cheltuială pentru aceștia!

 

CUM SE VERIFICĂ ÎNSUȘIREA CUNOȘTINȚELOR?

1.INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALĂ	Verificarea se face pe bază de teste
2.INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ	Verificarea se face de către şeful ierarhic al celui care a făcut instruirea.
3.INSTRUIREA PERIODICĂ	Verificarea se face de către şeful ierarhic al celui care a făcut instruirea şi, prin sondaj, de către angajator/ lucrător desemnat/ serviciu intern/ serviciu extern.

 

 

NU permiteți lucrătorului să înceapă activitatea  dacă nu și-a însușit cunoștințele de securitate și sănătate prezentate în cadrul instruirilor! 

CE DOCUMENTE PRIVIND INSTRUIREA TREBUIE ÎNTOCMITE? 

• Programe de instruire – testare pentru conducătorii locurilor de muncă; 
• Programe de instruire – testare pentru lucrători; 
• Tematici de instruire pe faze; 
• Instrucțiuni proprii privind instruirea în domeniul SSM; 
• Fișe de instruire individuală (pentru fiecare lucrător); 
• Fișe de instruire colectivă (pentru lucrătorii care prestează servicii și pentru vizitatori). 

CONSULTAREA LUCRĂTORILOR 

Toți lucrătorii sunt obligați să își desfășoare activitatea  în conformitate cu pregătirea și instruirea lor și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului,  astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană,  cât și alte persoane care pot fi afectate de  acțiunile sau omisiunile sale.  

Vă consultaţi cu lucrătorii în legătură cu aspectele privind sănătatea şi securitatea, inclusiv în legătură cu schimbările privind procedurile de lucru, echipamentele de muncă? 

Consultarea, Participarea și Motivarea implicării lucrătorilor la luarea deciziilor privind îmbunătățirea condițiilor de muncă și creșterea nivelului de securitate pot conduce la: 

• diminuarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională; 
• îmbunătăţirea condiţiilor de muncă; 
• creşterea încrederii lucrătorilor şi îmbunătăţirea climatului psihosocial. 

Consultați lucrătorii şi reprezentanţii acestora şi permiteți-le participarea la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă!

 

CUM SE REALIZEAZĂ CONSULTAREA LUCRĂTORILOR? 

Consultarea trebuie să aibă loc indiferent de mărimea întreprinderii. 

Conform legislaţiei naţionale, consultarea poate fi directă sau prin reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii.  

Se poate utiliza o combinaţie a celor două metode.  

Poate fi necesar ca angajatorii să înfiinţeze un comitet mixt lucrători/angajator – Comitetul de securitate și sănătate (CSSM), la care reprezentanţii lucrătorilor participă la identificarea problemelor și la luarea   deciziilor privind sănătatea și securitatea în întreprindere. În acest caz, legislaţia naţională prevede modalitatea de înfiinţare și de funcţionare a CSSM. Acesta trebuie să aibă în componență un număr echilibrat de reprezentanţi ai lucrătorilor și ai conducerii.  

Indiferent de modalitatea de consultare: 

• Încurajați dialogul deschis!  
• Ascultați toate punctele de vedere și învăţați din acestea! 
• Acţionați în consecinţă! 

CINE POATE FI REPREZENTANT AL LUCRĂTORILOR CU RĂSPUNDERI SPECIFICE ÎN DOMENIUL SSM? 

• Persoana aleasă, selectată sau desemnată de către lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă. 
• Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 40 de ore.  
• Costurile privind pregătirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a reprezentanților lucrătorilor NU se suportă de către aceștia! 

CARE SUNT ACTIVITĂȚILE PE CARE LE DESFĂŞOARĂ REPREZENTANŢII LUCRĂTORILOR CU RĂSPUNDERI SPECIFICE ÎN DOMENIUL SSM? 

• colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de SSM;  
• însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;   ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de SSM; 
• aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă; urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie; 
• informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în 

CÂȚI REPREZENTANŢI AI LUCRĂTORILOR CU RĂSPUNDERI SPECIFICE ÎN DOMENIUL SSM TREBUIE SĂ FIE ÎN ÎNTREPRINDERE? 

Numărul de reprezentanţi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere. Numărul minim reglementat pentru întreprinderile mici (10-49 lucrători): 1 reprezentant.